Școala
Cum ți se distrugea odată, în școală, gustul pentru literatură? La început, cu texte românești naive, cam nefolositoare în realitatea cotidiană. Cu limbajul folosit cu zeci de ani înainte, diferit de cel pe care îl cunoștea copilul din viața de zi cu zi. Diferit de cel de acasă, diferit de cel vorbit de rudele apropiate. Creativitate? Se punea accent pe memorare mecanică. Luau note de 9 și de 10 cei / cele care reproduceau cuvânt cu cuvânt ce li se dictase cu o zi înainte, cu două sau cu trei. Nu memorai cuvânt cu cuvânt, mecanic, luai notă mai proastă. Sau cele mai mici note de trecere: cinci și șase. Nu te ducea capul, erai leneș. Nu că nu-ți păsa. Nu! Erai prost, „putoare”. Nu reții? Ești prost! E simplu. Așa eram și eu. Nu învățam, nu memoram. Eram mai slab la învățătură. Aveam motive întemeiate. Cui îi păsa? Habar n-am! Luam note de trecere. Eram prin clasa a cincea, citeam " Povești nemuritoare". Aveam multe cărți de "Povești nemuritoare" acasă. Gramatica? ...