Orele de matematica



La orele de matematică din gimnaziu, Ion obișnuia să se așeze de bunăvoie în ultima bancă, alături de cei mai slabi colegi la învățătură. Acolo juca pe ascuns X și 0, spânzurătoarea sau spărgea semințe. Copia exercițiile rezolvate la tablă, se plictisea, se uita pe geam, pe pereți, pe tavan.

În mintea sa purta un monolog în care se întreba la ce-i bună atâta matematică și ce ar putea face cu acel timp liber. Ar fi putut hoinări pe străzi și ar fi învățat mai temeinic cum e lumea. Ar fi văzut case de diferite dimensiuni, curți, garduri, blocuri, oameni. Ar fi acumulat experiențe noi.

Ar fi putut sta pe gârlă, să pescuiască, așa cum făceau și alții, adulți în toată regula. Tot o pierdere de timp.

Ar fi putut învăța mecanică într-un atelier. Orice.

Dar trebuia să stea și să copieze de la tablă exerciții. Cifre și diverse semne. O oră, două... Mereu, în mod repetat. Umplerea timpului cu ceva.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La vremuri noi...Tot noi.

Amintiri din copilarie

Zăpadă