Fabrică( notă scurtă).

Exista o fabrică mare, cu mai multe secții de producție și un depozit. În ea, cei mai mulți oameni făceau muncă repetitivă, în trei schimburi. Bărbați și femei, laolaltă. Unii lucrau lângă roboți industriali. Ritmul era dat de mașini. Oamenii trebuiau să se țină după ele.

În timp, ritmul acesta devenea normal. Cine nu-l putea ține pleca. Ceilalți mergeau înainte. Opt ore atenți la benzi, la piese, la semnale. Seara se întorceau cu autobuzele și microbuzele. Mâncau, beau câte ceva, dormeau. A doua zi o luau de la capăt.

Viața oscila între fabrică și casă. Zilele semănau între ele. Doar sâmbăta și duminica se schimba decorul: pescuit, bere, țigări, grătare. Luni dimineață însă totul reîncepea.

Unii se îmbolnăveau și plecau. Alții nu mai făceau față ritmului. În locul lor veneau alți muncitori. Fabrica mergea înainte.

Din afară, nimic nu părea neobișnuit. Se făcea producție. Salariile erau plătite la timp. TIR-uri intrau și ieșeau din curte. Totul funcționa.