Explorare

Mă duceam departe de oraș, prin pădure, mergând ore în șir în aceeași direcție ca să „explorez” zona. Păduri tinere de foioase, drumuri făcute cu troliile pentru sonde. Adică nu te rătăcești: dai oricând de un astfel de drum și te duce înapoi.

Mă gândeam la viața mea, la viitorul meu. Din mers, în liniște. În singurătate.

Nu vedeam niciun om. Rar câte un animal sălbatic mai mare: căprior, arici. Doar copaci asemănători, unul lângă altul, cu crăci și ramuri ce se amestecau deasupra lor, blocând razele de lumină. Cu frunze verzi și sănătoase sus, cu covor de frunze moarte dedesubt. Și eu? Eu printre ei, mergând.

Aer curat, mișcare ușoară, lumină filtrată de coroanele copacilor. Tot ce trebuie ca să te reechilibrezi. La dracu' cu pastilele! N-ai nevoie. Ai pământ, aer curat și lumină naturală. Asta au și copacii ca să crească încet. Și apă.

De ce ai nevoie într-un câmp pustiu? De lumină și liniște.

A, nu știi să te mulțumești cu puțin? Nu știi să prețuiești liniștea și pacea?

Du-te noaptea pe câmp și uită-te la cerul senin, la stele. Nu se luptă între ele, nu se mișcă. Domnește pacea între dânsele.

Citește Biblia și vei afla că El este pace și înțelepciune.

Hm! Pădure, foșnet de frunze când mergi printre copaci. Aer filtrat, curat, sănătos. Puțină căldură de la soare, puțin vânt, puțin zgomot făcut de frunze. Totul câte puțin. Dozat cât trebuie să-ți facă bine.

Un mediu sănătos, natural, care îți protejează sănătatea fizică și psihică. Un loc pustiu în care poți să-ți găsești echilibrul, să gândești în liniște.