Psihoza

Nu sufăr de așa ceva. Nu delirez. Am fost doar fascinat de așa-zișii „nebuni” și de drogații care au creat opere scrise, de filmele în care sunt prezentați psihotici.

Uneori mă întreb și eu cum e să iei droguri, să simți că plutești. Să stai în pat, cu pătura în cap, și să-ți creezi o lume paralelă în minte.

Nebunia? Nu știu mare lucru despre ea. Doar că, în anumite momente, te învârți în cerc. Gândurile tale se învârt în jurul unei probleme, îți e greu să adormi. Lipsa somnului te poate face să gândești haotic. Nu mai ai coerență.

Și? Poți scrie. Scrisul te forțează să gândești mai ordonat. Mai încet. Nu prea îți mai permite să treci cu viteză de la una la alta, acea fugă de idei. E altfel. Stai, aștepți să găsești formularea cea mai potrivită. Adeseori cauți „cuvântul”. Cuvântul potrivit, desigur.

Azi, A.I.-ul poate să formuleze și mai bine ce simți, dacă îi transmiți înainte starea, fără grabă, cum te pricepi. Te ajută să limpezești totul. Te poate ajuta să clarifici idei. Să faci ordine.

Și înainte de A.I.? Nu știu… Aveai posibilitatea să ții un jurnal intim.

Și înainte?

Cărți. Cărți de toate felurile. Opere literare. Citeai ca să înveți să-ți ordonezi gândurile.