Amintiri

Reîntoarcerea la rădăcini... Care? Unde?

Dealuri, păduri... Puțuri cu apă scoasă din fundul pământului.

Capre păscând, liniște; veșnicia de la sat... Cu căruțe umplute cu fân vara, trase de cai; cu coasa, cu ciorbă de lobodă, mâncare de ștevie, ouă de găini crescute libere. Mâncare care se găsește mai greu, dar sănătoasă.

Am lucrat, în urmă cu peste un deceniu, la Vișinești, un sat din Dâmbovița. La o casă veche, cu prispă, înălțată pe bolovani mari de râu. Casă din chirpici, cum se făcea acum o sută de ani la țară. Cu grinzi de stejar uscat în care nu puteai bate un cui.

Am înlocuit dușumeaua, am pus lambriu, am vopsit o parte din tâmplărie. În liniște, fără grabă. Am tăiat scândură la circular pentru reparații.

De mâncat, luam masa de prânz zilnic la niște oameni bătrâni din apropiere. Îmi amintesc că am consumat ciorbă, mămăligă cu ou și brânză, mâncare simplă și ușor de digerat.

Era primăvară, ca și acum. Iarba era mare. În spatele casei  cocoțată pe un vârf de deal  începea pădurea de foioase. Cântau greierii și păsările sălbatice.

Poate că aceea a fost una dintre cele mai liniștite perioade din viața mea. O perioadă de regăsire a echilibrului interior, de muncă moderată în aer liber.