10 februarie 2026

 Ieri a apărut în spațiul online o fotografie a unui tip învelit cu mai multe pături, pe cearșafuri, afară, sub cerul liber, pe o conductă groasă, d-aia cu apă caldă, „decopertată”. Adică i s-au dat tabla și vata minerală jos pe o porțiune, pe vreo doi metri, ca omul să se încălzească. Trist și revoltător în același timp: un om abandonat de instituțiile statului, care încearcă să supraviețuiască iarna încălzindu-se pe o conductă groasă de apă caldă.

Și? Pe Facebook apar comentariile: o doamnă angajată ca avocat sau jurist insinuează că își merită soarta, că bea și fumează, că nu lucrează. De parcă dânsa ar produce ceva util… Și alții aprobă, dau like. Ideea e că oamenii sistemului, ai partidului, se apără. Cum adică să fie vinovați cei datorită cărora ei au cariere, afaceri de succes? Dă-i și lovește în cel vulnerabil: fă-l bețiv, fumător și leneș.

Cum? Atâta pot. Așa le-au zis lor părinții când erau copii de grădiniță. După ei, cei vulnerabili, fără locuințe, fără rude care să-i ajute, ar trebui probabil lăsați să moară în chinuri. Vederea lor îi chinuie, contrastează cu traiul pe care îl duc dânșii / dânsele. Contrastul e prea mare, bate la ochi, îi expune.

Deci ce observ? Justificări, dezvinovățire… Întreaga vină o poartă, firește, cel care a decopertat conducta, producând pagubă celor ce distribuie apa caldă. Aristocrații nu se simt vinovați. Sau se simt și se apără.