Nota
Mergeam pe stradă, pe trotuar, și văd un adevărat boier, cu haină de blană și cu o căciulă neagră de blană pe cap — ca cele purtate de cei care îmbracă portul tradițional țărănesc la diferite ocazii. În autoturismul său 4×4, mare, înalt, făcut să iasă în evidență oriunde.
Căciula lui de blană de miel neagră mă impresionează. Individul să tot aibă vreo 80 de ani. Probabil se duce la o înmormântare, i-o fi murit vreun coleg. Și vrea ca „lumea” să-l țină minte și pe el așa: la 80 de ani, cu cojocul pe el, cu o căciulă ca de dac pe cap. E destul de impunător, înalt, stă drept. Conduce, e la volan.
Lumea? Care lume? O comunitate restrânsă de oameni.
Restul? Ieri am făcut fotografii la câini maidanezi, trotuare cocoșate de rădăcinile copacilor, adâncituri în asfalt pline de apă. Restul? Drumuri pline de noroi. Șanțuri pentru instalații săpate în ianuarie, pe ploaie măruntă. Cel puțin așa e pe unde am umblat eu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu