Gerul care trezește compasiunea oficială

 

Mi se face scârbă când, odată cu venirea gerului și a zăpezii, politicienii par brusc să-și aducă aminte de cei fără adăpost. În timp ce se irosesc sume imense pe stadioane și „parcuri verzi” — spații frumoase, dar adesea neproductive — există oameni pentru care iarna înseamnă lupta pentru supraviețuire. Când temperaturile scad, ei ajung sau sunt aduși degerați la UPU, iar autoritățile — parcă dintr-odată — se mobilizează.

Până atunci însă, mulți dintre acești oameni nu contau în agenda publică. Aleșii erau preocupați de fonduri pentru proiecte spectaculoase, de alocări la instituții sau de imagine urbană; iar cei care mureau pe străzi, cei care mâncau cu mâinile nespălate din lipsă de apă potabilă, cei care aveau doar hainele de pe ei, erau pe dinafară. Abia când sosește gerul, problema devine vizibilă — și urgentă.