Căderea din lumină

 

O personalitate publică, un medic psihiatru cunoscut, a fost audiat (probabil la o secție de poliție — nu știu exact, nu mă pricep), deoarece și-ar fi înșelat clientele… sau pacientele. În mediul online se scrie că este acuzat de viol și înșelătorie. Apare o înregistrare cu mascați, cu arma la ochi, însoțiți de polițiști, intrând în locuința sa. Totul, noaptea.

Tot noaptea apare și fotografia cu el, flancat de doi agenți de poliție, pe stradă, încătușat. Este expus astfel în mediul online: în întuneric, pe stradă, cu cătușe, între doi oameni ai legii în uniformă.

Medicul, autoritatea, omul care inspira încredere devine „șarlatan” după niște declarații ale unor paciente — așa înțeleg eu. De la lumina reflectoarelor se trece la întuneric. De la înger de lumină, la imaginea inversată. O cădere. O cădere de undeva de sus, de unde puțini oameni pot ajunge.

Prezumție de nevinovăție? Expunere încătușat. O umilință publică. Să fii arătat ca răufăcător, fotografiat între polițiști, cu mâinile prinse în cătușe.

Nu mai este învăluit în lumină pe vreo scenă, într-un studio, ci coborât… O putere tainică pare să facă asta. Presa? Cine știe?!