"Pocăiții"

 Am asistat, cu multi ani în urmă, la o adunare de pocaiti, " de sâmbătă" , într-o sală care părea decupată dintr-o carte poștală: înaltă, albă, cu pereți curați ca o coală de hârtie și ferestre boltite, ascunse după draperii portocalii ce păreau hotărâte să nu lase nici o emoție să scape în afară.

Două rânduri de bănci solide din lemn masiv, atent lăcuite, ocupau aproape toată încăperea. În față, pe estradă, amvonul — centrul gravitațional al întregii ceremonii — înarmat cu microfon și boxe, ca un mic turn de control spiritual.

Intrarea credincioșilor era un mic ritual în sine: mai întâi paltonul, șapca sau pălăria erau abandonate într-o cameră laterală, un fel de filtru simbolic între lume și sacru. După acest mic act de dezbrăcare urbană, bărbații apăreau în hainele lor de duminică: costume, cravate, pantaloni de stofă, sau, în zilele caniculare, cămăși cu mânecă scurtă, atent călcate. Femeile, la rândul lor, purtau rochii elegante, fuste și bluze care aminteau de ținutele sobru-elegante ale funcționarelor dintr-o bancă. Totul avea aerul unei reuniuni a „lumii bune”, o selecție atentă de oameni respectabili, așezați, cu o anumită rigoare morală afișată în tăcere.

Privindu-i, aveai impresia că te afli la o întâlnire discretă între subprefecți, notari și mici demnitari ai orașului. Doamne distinse, domni în toată regula — un decor ce te făcea să te aștepți, aproape inevitabil, să intre la un moment dat niște chelneri cu tăvi de șampanie. Dar nu intrau, bineînțeles; nu era un bal, ci un loc unde, în loc de toasturi, se cântau imnuri și în loc de discursuri despre economie, se țineau prelegeri despre arca lui Noe.

Cele mai surprinzătoare erau însă aceste prelegeri creationiste, rostite cu o siguranță impecabilă nu de biologi sau arheologi, ci, adesea, de oameni cu profesii complet diferite. De pildă, un expert contabil devenea peste noapte specialist în geneza lumii. În fond, dacă înțelegi bilanțurile contabile, pare-se că ai și dreptul moral de a explica originea speciilor. Iar dacă vii bine parfumat, cu părul ordonat și burta rotunjită într-un mod respectabil, autoritatea îți este deja garantată de public.

Era, într-un fel, o mică lume în sine: ordonată, lustruită, cu un aer de distincție care se sprijinea nu pe argumente științifice, ci pe tonul sigur și pe politețea impecabilă a celor ce vorbesc în față. Și, privind totul de pe bancă, era imposibil să nu vezi ironia fină a acelui decor: un salon elegant în care, în loc de aristocrați, se adunau adevărații credincioși ai creaționismului.