Amintiri din copilarie

Amintiri din copilărie – liniștea unui timp care nu se mai întoarce 

Am crescut într-o casă mare, cu etaj, în care locuiam cu părinții, bunicii și mătușa mea. Diminețile mele începeau devreme. Străbăteam toată casa, de la un capăt la altul, doar ca să ajung în bucătărie, unde mă aștepta bunica. Îmi pregătea felii de pâine cu margarină „Unirea”, presărate cu câteva fărâme de sare grunjoasă, sau câte un ou ochi ori o omletă. Iar lângă acestea nu lipsea ceaiul de tei sau cacaoa cu lapte. Mâncam cu poftă, fără mofturi, orice îmi dădea ea.

Apoi ieșeam afară, în curte, și mă jucam cu ce găseam, adesea cu puii de căței sau cu pisica. Mult timp am mers cu bunica sau bunicul pe câmp, cu caprele și oile, pe potecile înguste bătătorite tot de noi, oamenii, și de animale. Pentru mine nu era doar „câmp”, ci un ținut de dealuri cu coame înalte și fânețe nesfârșite, unde pășteau vaci, oi și capre. Printre ele se ridicau stejari bătrâni, groși, martori ai unor vremuri dinaintea noastră.

Localitatea era înconjurată de păduri cât vedeai cu ochii, iar în mijlocul ei curgea un pârâu care o împărțea în două. Zeci de blocuri, un singur bloc-turn de zece etaje, un stadion mare, școli, biserici și case împrăștiate cât vedeai cu ochii – toate le vedeam de pe coamele dealurilor, de parcă lumea întreagă stătea la picioarele mele. Urcam pe coline și priveam orașul ca un copil care descoperea o lume mare și luminată.

Pe câmp domnea liniștea. Stăteam cu oile și caprele, mă pierdeam în jocuri și descoperiri. Prindeam greieri, brotăcei, studiam păianjeni mari, galbeni, care își întindeau pânzele între tulpinile înalte ale scaieților. Răscolam mușuroaie, cercetam fiecare vietate, curios să înțeleg lumea mică ascunsă în iarba mare.

Viața era simplă și sănătoasă. Aer curat, vânt, soare. Urcușul dealurilor era joacă, nu efort. Trăiam în natură, hrănit cu ouă din propria ogradă, lapte de la animalele noastre, cartofi și legume din grădină. Pământul îl lucram cu sapa și cazmaua, în liniște deplină, înconjurat de mirosul curat al pământului reavăn.

Toate acestea erau, fără să știu atunci, un vis frumos. O viață sănătoasă, curată, pe care astăzi doar mi-o amintesc uneori, în liniște. Sunt amintiri din vremuri care nu se vor mai întoarce, dar care trăiesc în mine ca o binecuvântare.